Știi cum e în scenele astea de Iartă-mă, nu? Oamenii cer iertare, dar între timp se pălmuiesc și se freacă în confesionale slab luminate, cu mâinile peste tot. E o tensiune nebună când se mișcă pe bănci vechi care scârțâie, gâfâind și gemând. Într-un moment, vezi un rozariu uzat atârnând în timp ce unul trage tare de celălalt, chestia asta dă un vibe așa de crud.