Timizii din scenele astea încep încet, cu mâinile tremurând în timp ce tachinează, în spații strâmte ca un dulap mic. Am văzut o dată cum o perdea veche era trasă pe jumătate, în timp ce unul se urca deasupra, nesigur, mișcându-se lent. Alt moment era cu mâinile alunecând pe coapse, cu respirația tăiată, totul în liniște. E despre acele acumulări nesigure și tăcute.